VIOREL LICĂ: „Ce-am trăit la Hunedoara va rămâne cu mine mereu!”

Sosit pe Cerna în iunie 2023, fundaşul central în vârstă de 29 de ani a devenit, treptat, unul dintre jucătorii exponenţiali ai echipei noastre, pentru care a bifat 55 de apariţii în toate competiţiile – toate ca titular! Originar din Bucureşti, Lică a evoluat pentru echipa secundă a lui Dinamo, ACS Berceni, Sportul Snagov, Farul, Petrolul şi Poli Iaşi, ultimele două, grupări cu care a bifat promovări, succesive, în Superligă, totalizând 180 de partide doar la nivelul ligii secunde.

Rep.: Am început cantonamentul, ştim că nu e perioada cea mai plăcută pentru un fotbalist, dar pregătirea fizică joacă un rol important. Iar voi aţi fost un exemplu perfect în sensul acesta, sezonul trecut! Cum sunteţi acum?

V.L.: Aşa e, nu e neapărat pe placul unui jucător de fotbal, preparatorul fizic nu îţi e prieten bun acum, dar e cea mai importantă parte. Şi, da, la noi s-a văzut acest lucru sezonul trecut, am reuşit ceea ce am reuşit şi pentru că am stat fizic foarte bine, eu spun că nu s-au văzut diferenţele faţă de echipele de primă ligă, chiar şi în Europa League… aşa că ar fi culmea, acum, să o lăsăm mai moale. Ne-am păcăli singuri! Mai ales că vrem să câştigăm meciurile rămase. 

Rep.: Bănuiesc că vă gândiţi doar la play-off, dacă tot nu e drept de promovare, măcar să fie o serie de jocuri mai tari, ca să spunem aşa…

V.L.: Exact! Eu zic că suntem la mâna noastră. Avem patru meciuri, sau trei dacă nu se mai prezintă cei de la Mioveni, pe care vrem să le câştigăm. Mai ales că duelurile cu Craiova şi Metaloglobus vor fi la Hunedoara, deci avem un avantaj. La fel de adevărat e că tot noi ne-am îngreunat puţin misiunea, pentru că, spre deosebire de anul trecut, am pierdut multe puncte importante după greşeli… unele copilăreşti chiar. Dar tot noi avem datoria de a o scoate la capăt.

Rep.: Mai ales că, tot voi, aţi ridicat ştacheta cu rezultatele de anul trecut. Aţi simţit, sezonul acesta, că adversarii v-au luat şi mai în serios?

V.L.: Categoric, da! Toţi adversarii pe care i-am avut au jucat tare cu noi, ne-au urmărit cu atenţie, şi-au luat măsuri de precauţie, au avut timp să ne studieze… cu rezultatele avute anul trecut e şi normal ca fiecare să îşi dorească să ne învingă, să demonstreze că pot învinge câştigătoarea Cupei. Dar asta trebuie să ne responsabilizeze în plus şi să ne facă să fim mai maturi în exprimare, să tratăm şi mai atent meciurile. Am încredere că vom arăta şi mai bine după acest cantonament!

Rep.: Când ai ajuns la Hunedoara, în vara lui 2023, credeai că poţi bifa toate aceste performanţe?

V.L.: Cum ar fi să îţi spun acum că da! Aş fi ipocrit… chiar sunt sincer şi îţi spun că mă gândeam exact la opusul situaţiei! Mi-aduc aminte că am stat de vorbă cu Max şi deşi încerca să mă convingă că putem face o figură frumoasă, în principal, în campionat, nu eram chiar încrezător. Nu vedeam cum o echipă nou-promovată poate face acest lucru. Cât despre Cupă, e clar că nu era gândul meu sau al nostru, asta deşi ştiu că băieţii care erau deja la echipă văzuseră cum a fost atunci cu FCSB, poate şi-au dat seama că merită încercat. Dar am învăţat încă o lecţie: să fii pozitiv mereu, să faci rai din ce ai şi să nu spui niciodată, niciodată…

Rep.: A fost vreun moment anume sau vreun meci anume când ţi-ai dat seama, şi tu, că… oamenii ăştia chiar nu glumesc, chiar se poate face mai mult?

V.L.: Un moment anume, nu neapărat, dar un meci anume, da. Cel cu Sepsi. Atunci am simţit că putem, că nu e nicio diferenţă fizică şi mentală şi că am avea şanse să scriem o poveste frumoasă. N-au avut, cred, nicio ocazie importantă, i-am dominat la toate aspectele, am fost foarte încrezători în planul nostru şi ne-a ieşit! Apoi, ceea ce a urmat a fost de vis şi un vis îndeplinit!

Rep.: Deci până la urmă grupul şi unitatea lui au făcut diferenţa!

V.L.: Cu siguranţă! Aveam şi avem condiţii decente de pregătire, dar, să fim sinceri, dacă nu te auto-depăşeşti şi nu gândeşti pozitiv, nu ai cum să reuşeşti asemenea performanţe la un club de liga a doua. Aici a fost şi este meritul staff-ului care ne-a făcut să credem, într-un timp relativ scurt, că noi chiar suntem capabili de lucruri măreţe. Au ştiut să închege un lot cu jucători muncitori, harnici, cu foame de performanţă… am devenit şi suntem prieteni foarte buni, chiar un grup fenomenal!

Rep.: Eşti un caz aparte! Ai trei promovări succesive în Superligă, dar n-ai jucat niciodată în primul eşalon, în schimb, ai evoluat direct în Europa League…

V.L.: Nici nu ştiu cum să mă raportez la acest lucru, dacă e ghinion sau noroc, pe de o parte… ghinion pentru că eu consider că merit şi pot să joc acolo, mi-am dat seama încă de când am reuşit cele două promovări cu Poli Iaşi şi Petrolul. Adică urmăresc şi eu ce fac alţi fundaşi din Superligă, mă raportez la ceea ce ştiu că sunt şi eu capabil şi nu văd de ce nu aş face faţă. Dar, cine ştie, poate în cazul meu a patra oară va fi cu noroc! Îmi doresc să promovez cu Corvinul, pentru că merităm cu toţii să fim acolo. De la colegi, staff tehnic, la suporterii noştri.

Rep.: E vreun termen de comparaţie între ce ai simţit aici după câştigarea Cupei şi promovările cu Petrolul şi Poli Iaşi?

V.L.: În niciun caz! M-am simţit foarte bine şi la Iaşi şi la Ploieşti, şi chiar dacă cu Petrolul a fost o atmsoferă superbă după promovare, cu fanii, în oraş… un club cu tradiţie, dar ce am trăit aici la Hunedoara nu se compară şi va rămâne, mereu, cu mine! M-a marcat tot ce am trăit aici, în timp dar şi după ce am ridicat trofeul deasupra capului. E de povestit copiilor, nepoţilor!

Rep.: E ceva ce te-a impresionat profund la Hunedoara, raportându-te la toate experienţele tale de până acum?

V.L.: Oamenii locului! Ce am întâlnit aici e cu totul diferit faţă de celelalte oraşe în care am fost. Toată lumea vrea, aşa, o bucăţică din noi, fie la antrenamente, după joc, apoi prin oraş… oamenii chiar iubesc fotbalul aici, iubesc această echipă care chiar e un adevărat simbol. Ştiu că s-a tot folosit acea sintagmă „un oraş, o comunitate, o echipă!” şi că lumea ar fi tentată să creadă că poate e doar o frază care sună bine, dar chiar asta se întâmplă aici la Hunedoara. Până acum, nu am mai întâlnit aşa ceva. Mereu le povestesc celor de acasă cum ne abordează oamenii şi când ieşim la o cafea, cum ne tratează. Am simţit asta de la început, iar acum e din ce în ce mai puternic. Chiar şi atunci când am avut o perioadă nu prea reuşită, ne-au încurajat necondiţionat. Şi sunt tare recunoscător pentru acest lucru!

Material publicat în săptămânalul „Fotbal Vest”

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *